Facturile la gaze naturale vor deveni tot mai greu de anticipat in 2026, pe fondul incertitudinilor legate de posibila reliberalizare a pietei si de mentinerea sau eliminarea plafonarii preturilor. Potrivit unei analize realizate de Spotmedia.ro, in colaborare cu expertul Dumitru Chisalita, presedintele Asociatiei Energia Inteligenta, consumatorii casnici ar putea plati fie mai putin, fie mai mult – in functie de scenariul care se va concretiza in perioada urmatoare.
Cum functioneaza factura la gaze
Pentru consumatorul casnic, factura la gaze nu reflecta doar consumul propriu-zis, ci intregul lant de productie, transport, distributie si furnizare. Gazele sunt extrase de companii precum Romgaz sau OMV Petrom si intra in reteaua de transport national administrata de Transgaz. Dupa procesul de conditionare, gazul este livrat prin retelele de distributie gestionate de operatori locali.
Consumatorul final nu cumpara direct de la producator, ci de la un furnizor care se ocupa de achizitia gazului, rezervarea capacitatilor de transport si livrarea efectiva catre locuinta. Factura include pretul gazului, tarifele de transport si distributie, taxele impuse de stat si marja de profit a furnizorului.
O analiza a AEI arata ca, intr-o factura de 500 de lei, doar aproximativ 260 de lei reprezinta costul real al gazului. Restul sunt costuri colaterale, independente de cantitatea consumata.
Ce a insemnat plafonarea si de ce nu mai este eficienta
Masura de plafonare a preturilor a fost introdusa de Guvern in 2022 pentru a proteja consumatorii in fata cresterilor explozive provocate de criza energetica si de invazia Rusiei in Ucraina. Pretul pentru populatie a fost fixat la 0,31 lei/kWh si este valabil, in prezent, pana la 1 aprilie 2026.
Insa, in 2025, preturile de pe Bursa Romana de Marfuri (BRM) au scazut sub acest prag. Gazele se tranzactioneaza acum la valori intre 0,267 si 0,278 lei/kWh – ceea ce inseamna ca unele companii non-casnice, care cumpara gaz din piata libera, platesc mai putin decat consumatorii casnici protejati de plafon.
Dumitru Chisalita sustine ca aceasta plafonare si-a pierdut justificarea economica si a devenit o masura ineficienta, care nu mai sprijina real consumatorii vulnerabili. Din contra, cei care beneficiaza cel mai mult de plafonare sunt consumatorii cu venituri mai mari si locuinte spatioase, cu un consum ridicat.
Costurile schemei de sprijin sunt acoperite din bugetul de stat, adica din taxe si impozite platite de intreaga populatie. In acest context, mentinerea plafonarii ar putea deveni o povara colectiva fara un beneficiu echitabil.
De ce e greu de spus ce urmeaza dupa 1 aprilie 2026
Guvernul nu a transmis clar ce se va intampla dupa expirarea actualei scheme de plafonare. Aceasta incertitudine are efecte directe asupra pietei: furnizorii nu pot face achizitii eficiente in lipsa unei politici previzibile, iar lichiditatea pe piata BRM a scazut.
In paralel, statul colecteaza venituri semnificative din taxe si suprataxe impuse in cadrul regimului de plafonare. Eliminarea schemei ar insemna pierderea acestor venituri, ceea ce ar putea descuraja autoritatile sa renunte complet la sistem, chiar daca scopul declarat al plafonarii este protectia consumatorului, nu echilibrarea bugetului public.
In lipsa unor decizii clare, piata functioneaza cu dificultate. Furnizorii sunt nevoiti sa achizitioneze gaz la preturi mai mari sau din surse mai scumpe, doar pentru a-si putea onora contractele in orice scenariu posibil.
Ce influenteaza pretul gazelor in Romania
Chiar daca Romania produce o parte importanta din gazul pe care il consuma, pretul final este influentat semnificativ de dinamica pietei internationale. Hub-ul Title Transfer Facility (TTF) din Olanda joaca un rol esential, fiind principalul indicator de referinta pentru piata europeana.
Desi Romania are rezerve proprii, ele pot fi directionate la export in functie de interesul economic al producatorilor, mai ales daca preturile externe sunt mai avantajoase. In acest caz, golul de aprovizionare este acoperit din importuri – adesea mai scumpe, mai ales in perioade de instabilitate geopolitica.
Dupa renuntarea la gazele rusesti, Europa s-a orientat masiv spre importul de gaz natural lichefiat (GNL), in special din Statele Unite. Grecia a devenit un punct strategic de intrare in regiune, de unde gazele sunt transportate mai departe in Europa Centrala si de Est.
Aceasta tranzitie a dus la o crestere a volatilitatii preturilor, deoarece costurile de transport, lichefiere si regazificare se adauga la pretul initial, influentand si tarifele din Romania.
Cele trei scenarii pentru evolutia preturilor
Pentru a anticipa posibila evolutie a pietei, expertul Dumitru Chisalita contureaza trei scenarii distincte:
Scenariul 1: piata relativ stabila (cel mai probabil)
Europa continua importurile de GNL din SUA si Qatar fara evenimente geopolitice majore.
- Henry Hub (SUA): 10–14,3 EUR/MWh
- TTF (Olanda): 22–35 EUR/MWh
- Spread estimat: 12–22 EUR/MWh
Preturile se stabilizeaza sub nivelul crizei din 2022, dar nu revin la valori foarte scazute.
Scenariul 2: oferta mare, cerere mica (favorabil consumatorilor)
Daca infrastructura de GNL se dezvolta complet si cererea ramane scazuta, preturile pot scadea semnificativ.
- Henry Hub: 8–11 EUR/MWh
- TTF: 15–25 EUR/MWh
- Spread: 9,5–16 EUR/MWh
Acesta este scenariul in care consumatorii casnici ar putea beneficia de cele mai mici facturi.
Scenariul 3: socuri si crize (cel mai riscant)
Evenimente neprevazute, cum ar fi conflicte armate sau intreruperi in lanturile de aprovizionare, pot genera haos pe piata.
- Henry Hub: 12,7–19 EUR/MWh
- TTF: 40–80 EUR/MWh
- Spread: 32–63 EUR/MWh
In acest caz, preturile la gaze ar putea atinge din nou niveluri alarmante, ca in criza din 2022.
Imprevizibilitatea ramane cea mai mare problema
Chiar daca preturile nu sunt neaparat in crestere, instabilitatea pietei creeaza dificultati atat pentru furnizori, cat si pentru consumatori. Plafonarea nu mai este o solutie sustenabila, intrucat creeaza distorsiuni si costuri suplimentare pentru intreaga societate.
O piata libera, corect reglementata si predictibila ar oferi un mediu mai eficient, in care preturile sa reflecte corect costurile si riscurile. Fara decizii clare si coerente din partea autoritatilor, insa, volatilitatea ramane principalul risc pentru facturile din 2026 si anii urmatori.