Islanda se pregateste pentru un referendum care poate redeschide negocierile de aderare la Uniunea Europeana, intr-un moment in care securitatea, economia si relatia cu Statele Unite cantaresc tot mai mult in dezbaterea publica. Tara nordica, cu putin peste 400.000 de locuitori, este impartita aproape egal intre sustinatorii si adversarii apropierii de Bruxelles, iar cel mai recent sondaj Gallup indica 51,5% pentru deschiderea negocierilor si 48,5% impotriva.
Declaratiile lui Trump au alimentat nelinistea
Discutia despre viitorul european al Islandei a capatat o dimensiune noua dupa declaratiile facute de Donald Trump la Davos, in luna ianuarie.
Presedintele american vorbea atunci despre contributia aliatilor NATO si a afirmat ca Islanda nu sustine Statele Unite, adaugand ca tara ar fi provocat inclusiv pierderi bursiere. In context, este foarte probabil ca Trump sa se fi referit la Groenlanda.
Confuzia nu a ramas insa fara ecou. Pentru o parte dintre islandezi, episodul a alimentat sentimentul ca relatiile internationale devin mai putin previzibile si ca o tara mica ar putea avea nevoie de o ancora politica si economica mai puternica in Europa, scrie The Times.
Ministrul islandez de externe, Thorgerdur Katrin Gunnarsdottir, sustine ca tocmai aceasta impredictibilitate reprezinta unul dintre motivele pentru care momentul este potrivit pentru reluarea discutiilor cu Uniunea Europeana.
Referendumul nu inseamna automat aderarea la UE
Votul care urmeaza nu decide intrarea directa a Islandei in Uniunea Europeana.
Cetatenii sunt chemati sa se pronunte asupra deschiderii negocierilor de aderare. Daca acestea vor fi reluate si se va ajunge la un acord considerat acceptabil de autoritatile islandeze, ar urma un al doilea referendum, de aceasta data asupra conditiilor concrete de aderare.
Aceasta distinctie este importanta pentru tabara favorabila negocierilor. Sustinatorii votului „Da” prezinta procesul ca pe o posibilitate de a afla ce conditii poate obtine Islanda, fara ca rezultatul final sa fie stabilit dinainte.
Totusi, societatea ramane profund divizata. Un sondaj publicat cu doua saptamani inainte indica un raport exact de 50% la 50%, iar diferenta din cea mai recenta masuratoare Gallup este de numai trei puncte procentuale.
Islanda a mai incercat sa se apropie de Uniune
Actuala dezbatere nu este prima tentativa a Islandei de a intra in Uniunea Europeana.
In 2009, dupa ce criza financiara a lovit puternic sectorul bancar islandez, guvernul de centru-stanga a inceput negocierile de aderare.
Procesul a fost abandonat in practica patru ani mai tarziu, dupa redresarea economiei si revenirea centrului-dreapta la conducere.
In 2024, o noua coalitie de centru-stanga, formata din Social-Democratii premierului Kristrun Frostadottir, Partidul Liberal de Reforma, favorabil aderarii, si Partidul Poporului, care se opune acesteia, s-a angajat sa organizeze un referendum privind reluarea negocierilor inainte de sfarsitul lui 2027.
Profesorul Eirikur Bergmann, de la Universitatea Bifrost, descrie aderarea la UE drept una dintre temele care au impartit societatea islandeza in doua tabere de foarte mult timp.
De ce Islanda ar fi un candidat aparte
Pentru Uniunea Europeana, Islanda ar reprezenta un candidat diferit de majoritatea statelor aflate in prezent in procesul de extindere.
Tara este bogata, iar PIB-ul pe locuitor il depaseste pe cel al tuturor membrilor UE, cu exceptia Luxemburgului si Irlandei.
In plus, Islanda face deja parte din spatiul Schengen, din piata unica europeana si din Spatiul Economic European, alaturi de Norvegia si Liechtenstein.
Din acest motiv, o eventuala aderare ar presupune in principal adaptari legislative si institutionale, nu transformari de amploarea celor cerute unor state candidate precum Ucraina, Moldova sau tarile din Balcanii de Vest.
O eventuala intrare a Islandei ar putea avea efecte politice si in regiunea nordica, in special asupra dezbaterii din Norvegia privind relatia cu Uniunea Europeana.
Securitatea a devenit un argument tot mai important
Pozitia geografica a Islandei ii ofera o importanta strategica deosebita intre Atlanticul de Nord si Arctica.
Tara este membru fondator NATO, dar nu dispune de armata proprie si depinde de aliati pentru aparare.
Paza de coasta islandeza are aproximativ 250 de membri si trebuie sa monitorizeze peste doua milioane de kilometri patrati de ocean, intr-un context in care activitatea submarinelor si avioanelor militare rusesti in regiune a devenit tot mai frecventa.
Aderarea la UE nu ar inlocui protectia NATO. Clauza de aparare reciproca din articolul 42.7 al tratatelor europene este considerata mai putin puternica decat articolul 5 al Aliantei Nord-Atlantice.
Pentru sustinatorii aderarii, securitatea nu inseamna insa numai aparare militara. Ei invoca si protectia economica pe care ar putea-o oferi apartenenta la un bloc comercial foarte mare.
Profesorul Gylfi Zoega, de la Universitatea din Islanda, sustine ca o economie mica, dependenta de comert liber si lanturi internationale de aprovizionare, poate fi mai vulnerabila atunci cand marile puteri folosesc tarifele sau comertul ca instrument de presiune.
Coroana islandeza si dobanzile alimenteaza tabara pro-UE
Economia interna este o alta tema importanta in campanie.
Coroana islandeza este una dintre cele mai mici monede nationale din lume, iar inflatia se situeaza la aproximativ 5,4%, aproape dublu fata de nivelul din zona euro.
Rata dobanzii de referinta este de 8%, iar dobanda obisnuita pentru un credit ipotecar ajunge la aproximativ 9%.
Pentru unii islandezi, posibilitatea ca aderarea la UE si adoptarea ulterioara a euro sa contribuie la reducerea costurilor de finantare este un argument important.
Sigrun Lina Thordisardottir, consiliera in orientare profesionala din Reykjavik, a declarat ca a votat anticipat pentru deschiderea negocierilor tocmai pentru a vedea ce acord poate fi obtinut si daca aderarea ar putea aduce dobanzi mai mici.
Pescuitul ramane cel mai sensibil dosar
De partea cealalta, una dintre cele mai puternice temeri priveste controlul asupra resurselor marine.
Sectorul pescuitului reprezinta aproximativ 40% din exporturile Islandei si asigura in jur de 4% din locurile de munca.
O parte dintre adversarii aderarii se tem ca integrarea in politica comuna a Uniunii Europene in domeniul pescuitului ar putea permite accesul mai larg al navelor din alte state membre in apele islandeze.
In discutie sunt resurse valoroase precum codul, capelinul, eglefinul si heringul.
Heidrun Lind Marteinsdottir, directoarea executiva a Fisheries Iceland, considera ca Islanda ar avea nevoie de o derogare permanenta de la politica europeana comuna in domeniul pescuitului.
Adversarii aderarii invoca pierderea suveranitatii
Opozitia nu se limiteaza la pescuit.
Gudrun Hafsteinsdottir, fost ministru al Justitiei si lider al Partidului Independentei, sustine ca Islanda ar avea o influenta redusa asupra deciziilor europene din cauza dimensiunii sale si ca beneficiile nu ar justifica transferarea unei parti din puterea de decizie catre Bruxelles.
Ea este sceptica si in privinta posibilitatii ca Uniunea Europeana sa acorde Reykjavikului derogari majore doar pentru a facilita aderarea.
In aceasta viziune, Islanda ar putea continua sa coopereze strans cu UE prin structurile din care face deja parte, in timp ce isi consolideaza relatiile cu Statele Unite, Regatul Unit si celelalte state nordice.
Unii alegatori critica si viteza cu care este organizat referendumul, precum si faptul ca votul are loc in perioada vacantelor de vara, argumentand ca nu au existat suficiente informatii pentru o decizie atat de importanta.
Referendumul nu va pune, asadar, punct dezbaterii. Chiar si un vot favorabil ar deschide doar etapa negocierilor, iar eventualul acord ar trebui supus din nou alegatorilor. Pentru Islanda, miza este mai ampla decat simpla apartenenta la un bloc politic: in discutie sunt moneda, securitatea economica, pescuitul, suveranitatea si locul pe care aceasta mica natiune nordica vrea sa il ocupe intr-o Europa tot mai instabila.